Orășelul istoric e mic și cochet, cu străzi înguste,

rufe la uscat

și ganguri cu mirosuri îmbietoare de mâncare.

N-am vrea să mâncăm chiar în partea turistică,

dar restaurantele sunt… închise, majoritatea! Am nimerit după-amiaza, între mese. Așa că nu ne rămâne decât să ne așezăm la una din cele două terase ”turistice” chiar din fața palatului municipal, caracterizat în ghid prin cele 2 hornuri conice,

și să-l consumăm pe bacalhau, cod, omniprezent în Portugalia. Cam greu avea să ne cadă, dar asta e, nu ai parte în fiecare zi de o doradă ca în Alfama.