M-a inspirat acest post al lui Jeriko, un fotoblogger neamţ, care şi-a cumpărat o cameră veche rusească, Kiev 88 produsă de firma Arsenal (Arsenal Kiev, unde joacă Mazilu… acum se leagă). Film de 6x6cm, care cică dă o claritate deosebită.

Stai aşa, mi-am zis, ia să-l întreb pe tata dacă veruna din camerele lui ce stau într-o cutie dosite prin cine ştie ce ungher nu e din aceeaşi speţă.

Şi ghici ciupercă, într-adevăr, una e. Un „Pescăruş” (Seagull), aparat foto chinezesc, care cu plăcere observ că e departe de a fi ceea ce înțelegem de obicei prin ”chinezărie” – adică e lucrat cu grijă şi atenţie la detalii. Primeşte film pe format mediu (6×6, adică semnificativ mai mare decât filmul „normal” de 35mm, care la rândul lui e echivalent cu „full frame”-ul digital, reprezentat în camere de genul Nikon D3, D700 sau Canon 5d Mark II. Formatul mediu e din clasa Hasselblad-Phase One-Mamiya – adevărăciuni, adică. Imaginea asta de pe wikipedia arată cam cum devine cazul cu mărimile senzorilor, film și digital:

Numa’ să ştiu să-l folosesc… Deocamdată doar l-am pozat pe el, aparatul, cu camera digitală, în toată splendoarea

și în amănunt.

Aparatul e o bijuterie

a mecanicii

şi designului,

e foarte… frumos.

Am găsit şi filme, Kodak de 12 poziţii, albnegru, l-am scos puţin şi la fotografiat. Pentru pozat se deschide o trapă în sus, te uiţi de sus în jos la un ecran destul de mare… cool, ce mai. Abia aştept să developez filmul să văd ce-a ieşit.