21 02 2012

E miezul zilei, dar lumina de iarnă cade pieziș – am luat Pescărușul cu mine, mai am vreo câteva poziții pe film, mi-a venit așa un impuls să-l termin și să-l dau la developat. Ies la lac

și încep prin a poza niște – pescăruși, mi se pare potrivit.

E foarte… cool de pozat cu acest aparat. Te simți mai ”artist” decât ești de fapt (pozele vor ieși strâmbe, cu pete de la husa pe care n-am ferit-o suficient). Dar e foarte plăcut. Un pic chinuitor, că îmi îngheață degetele pe trăgaci, dar cu încălziri intermitente în buzunare merge.

Nu e multă lume, doar câte un fugaci

sau plimbăreț rătăcit printre umbrele copacilor,

și e bine așa.

Probabil puteam obține imagini asemănătoare pozând cu telefonul și transformând apoi imaginea în alb-negru, precum aceasta,

dar nu știu, parcă pozele astea pe film au ceva special, cel puțin pentru mine. Poate și ritualul după care au fost făcute, cu trasul filmului, cu încadrarea pe sus prin vizor, un pic anevoioasă până te obișnuiești cu imaginea în oglindă, conştienţa că filmul lat ar trebui să dea imagini de o claritate deosebită, tensiunea dată de faptul că nu știi ce-a ieșit, așteptarea developării… Mai am vreo două filme, abia aștept să le fac :).