Oul verde

a fost în ton cu ce urma să vină – St. Patrick’s Day, săsbătoarea verde a irlandezilor de pretutindeni.

Chiar ne-am întrebat pe drum dacă o fi o sărbătoare comună nord- și sud-irlandeză… se pare că da. Am ajuns chiar la începutul paradei,

muzicale,

vesele și colorate.

cu cimpoieri irlandezi,

dar și oaspeți scoțieni

foarde dedicați.

Adunarea s-a dat la Trafalgar Square,

foarte bine păzită,

pentru ca oamenii să se poată ocupa fără griji de ale lor.

Big Ben veghează de la distanță cu îngăduință,

nu e prima dată când vede atâta puhoi de lume.

Va mai vedea, probabil, și în timpul Olimpiadei, până la care mai sunt fix 131 zile, 7 ore, 16 minute și 50 de secunde.

Un amănunt de care nu știam, al patrulea piedestal din Trafalgar nu are o statuie a lui, ci găzruiește opere de artă modernă care se schimbă periodic. Acum a fost rândul acestui călăreț.

Sărbătoarea n-a început propriu-zis, muzica e sub-mediocră, nu mai stăm. Mergem să mâncăm o clătită pe Dean street, și-apoi cu seara vine timpul să mă duc la avion.