Dacă mergi la Rio, musai la plajă, asta e clar, ai, n-ai treabă, plouă, nu plouă. Dau cu nasul de prima la 200m de hostel – nici nu mi-am dat seama ieri că e așa de mare.

Azi e sărbătoare națională, strada e închisă traficului, cel puțin pe jumătate,

și e plin de lume la plimbare și mai ales sport.

Îmi zisese F. că Rio e un oraș foarte ”sportiv”, cu multă lume la jogging, merg cu bicicleta –

oarecum surprinzător pentru o țară ”în dezvoltare”. Dar Brazilia am impresia că e un pic un alt fel de țară în dezvoltare.

Azi mi-am propus să ”bat” plajele principale ale orașului, și încep cu Botafogo (sună mult mai frumos în braziliană – ”Buotafuogu”) – e simplu, îmi iau un pahar de açaí de la BigBi, un fast-food cu mâncare bună și mai ales multe sucuri naturale, aflat de pe wikitravel, și mă așez la marginea plajei, pe o bordură.

”Sucul” de açaí e de fapt o pastă care se mănâncă cu lingurița. E foarte rece, împănată cu gheață măruntă, nici nu mi se pare atât de bună încât s-o înfulec dintr-una, așa că-mi iau timp să mă uit în jur.

Îmi place Botafogo. Am ezitat mult înainte să-mi iau cazare aici, voiam în Copacabana, cartierul turistic, că mă gândeam că e mai simplu logistic pentru 3 zile, dar până am apucat să rezerv eu s-a făcut scump acolo – acum îmi pare bine. Botafogo pare un cartier ”normal”, neturistic – ajută probabil și faptul că wikitravel zice că la plaja asta nu e recomandat să faci baie.

Aseară am fost la mall-ul din apropiere, să caut un ceas de mână ieftin – n-am găsit, sunt doar magazine scumpe. M-am ”amestecat” însă plăcut cu ”cariocas de rând” ieșiți la cumpărături, o masă sau un film – exact ca-n București, doar parcă mai relaxați. Terasa de la ultimul etaj are o vedere excepțională asupra golfului, chiar la Ora Albastră, din păcate n-am avut aparatul foto la mine, deh, de frica hoților dusă la extrem.

A propos – carioca înseamnă ”om născut și crecut la Rio de Janeiro”. Vine de la „kara’i oka” – casa omului alb, în limba băștinoșilor Tupi, și desemna portughezii care locuiau în oraș. Chiar de curând am citit în Gazeta Sporturilor un articol despre naționala de fotbal a Braziliei în care o numea ”selecționata carioca” – bănuiesc că în eroare, mă îndoiesc că mândrii brazilieni și-ar denumi ”naționala” după porecla unui singur oraș.

Și ajungând inevitabil la subiectul fotbal – încă de pe vremea lui Ioan Chirilă am visat la momentul când voi vedea brazilieni jucând fotbal pe plajă, la ei acasă. Iată-i,

chiar cu vedere la Pão de Açúcar,

cu Cristo Redentor veghind din spate, dintre blocuri.

Ce vrei mai mult?

Păi, vrei brazilieni jucând fotbal pe Copacabana. Ia să vedem, găsim?