Nu-mi place să împrumut chestii, ca să nu le stric, dar la bicicleta electrică a lui L. n-am rezistat, am vrut să văd cum e să merg în oraș cu ea, dacă merită investiția. Și cum urcam eu dealul – dintr-o dată se blochează. Când mă uit – lanțul rupt! Deosebit de frustrant. E nouă, încă în garanție, o duc la magazin, zice sigur că da, se repară, dar… vreți să stați jos? Durează 2 luni! Așa cu facerea de bine.

Din fericire a fost gata după cam o lună, dar și așa s-a cam terminat sezonul… Și nu, nu-mi iau bicicletă electrică. E scumpă, mai ai și grija ei, nu poți s-o lași parcată peste tot; da, urcă mai ușor dealul, dar oricum transpiri. Asta când nu se rupe lanțul.

În rest, în afară de evenimentele deja menționate, august a mai avut un apus și-o oră albastră.