Templul e deschis până la 18:30, e abia 17:30, perfect, intrăm. Pe dinafară sunt interesante clădirile țuguiate, dar surpriza e înăuntru, ca la ouăle Kinder: Nu m-am așteptat la enormitatea statuii. Zisese Mi ceva de „reclining Buddha”, dar nu-mi imaginam că înclinatul e ATÂT DE MARE. Cea mai mare statuie de Buddha lungit din Thailanda.

Mi ne povestește despre diversele semnificații ale poziției lui Buddha – de la în picioare la șezând, până la lungit – aceasta e starea cea mai aproape de Nirvana.

Nu știu dacă templul a fost făcut în jurul statuii sau statuia în templu, cert e că ocupă toată clădirea. E atât de impresionantă că nici nu vezi picturile altfel foarte interesante de pe pereți.

Îi dăm ocol și-l fotografiem din toate unghiurile; ieșim apoi la plimbare printre celelalte clădiri țuguiate pe măsură ce se lasă întunericul – proces care durează foarte puțin aici, aproape de Ecuator. Nici nu-ți dai seama și ești deja în plină Oră Albastră. Care în combinație cu templele aurite și luminate… poezie.