Atât Bangkok-ul cât și Manila m-au pus pe gânduri. Am avut mereu ”viziunea” unui București modern și ”civilizat” (cândva în viitor, la un moment dat). Dar acest model era influențat de filmele cu viitor tehnologizat, ”curat”, ”alb”, ordonat. După ce am văzut Manila și Bangkok am descoperit o altă variantă de viitor, mă tem că mai realistă: haosul modern. Da, infrastructură mai bună, dar care nu va ține pasul cu creșterea populației și, mai ales, a numărului de mașini. Nu e o viziune neapărat apocaliptică – Bangkokul (mai ales, în Manila e mai rău) pare să funcționeze, oamenii se adaptează, mai puțin spațiu, dar se descurcă fiecare cum poate.
Singura șansă – un sistem de transport în comun performant. În nici un moment nu e prea devreme de investit în așa ceva.

În rest – am avut în total 2 zile și jumătate la Bangkok. Am văzut multe lucruri interesante, am și ratat alte lucruri cel puțin la fel de interesante. Pentru cei care se duc recomand acest compendiu al lui Brad Florescu – noi nu l-am citit înainte, și n-am văzut multe din ce zice acolo. Rămânem cu speranța că va fi o dată viitoare.

Până atunci, mă bucur de locul la geam și de poza cu Bangkok noaptea.

Curând nu mai rămâne decât luna betiluna, luminată și parcă la fel de bucuroasă în anticiparea următoarei destinații.

Filmul ultimei zile în Bangkok. Muzica – ultima versiune „One night in Bangkok cu care vă chinui – Steve Vai: