Mă trezesc la 6 – deh sunt în vacanță. La 7 fără 10 trebuie să fiu la locul de unde mă culege autocarul. Partea bună e că la astfel de ore simți că orașul e al tău. Și dacă mai prinzi și un răsărit, parcă ia cu mâna oboseala.

Ajung chiar mai devreme, ceea ce e pe cât de neobișnuit, pe atât de bine – greșesc locul din prima, semnul cu „hotel Mercure” mă induce în eroare, dar mă redresez cu ajutorul hărții de la agenția de voiaj. Din fericire – aflu de la șoferul de microbuz foarte în vârstă și foarte prost dispus că a lăsat alți turiști la alte hoteluri pentru că n-au apărut la secundă.

Pasagerii mai multor astfel de microbuze sunt adunați la Sky Tower, unde e un terminal de autocare, de unde plecăm. Șoferul autocarului e simpatic, ne povestește multe cele despre țara lui, dar pe mine mă pocnește inevitabilul somn (nu sunt singurul),

mă trezesc doar spasmodic pentru o poză-două cu peisaje verzi-cruzi.

Prima oprire e la Waitomo – peștera cu licurici. Prima parte e un tur prin peșteră, vedem stalactite și stalagmite, care mă fac să mă întreb dacă o fi mai frumos la Scărișoara, peștera Urșilor etc. , după care atracția principală: într-o barcă fără motor purcedem pe râul subteran în fieful licuricilor. Habar n-aveam că micuții secretă un fel de fir de pânză de paianjen care atârnă din tavan, în care se prind diverse gâze atrase de lumina respectivă, pe care ei le consumă. În peșteră sunt cu miile, arată foarte spectaculos, ca un cer înstelat, până și gălăgioșii turiști chinezi amuțesc.

Ca orice lucru bun vine administrat în doze mici – vizita durează puțin, două camere și-am ieșit. Înăuntru nu e voie cu poze, așa că – n-am făcut. Din surse oficiale se pot vedea ceva imagini aici. Eu am pozat doar ieșirea.