August 2014

După cum începuse luna, nu se arătau semne de bucluc. Am zis că nu mai fac poze din tren, dar drumul la Müchen lung și lumina tentantă.

20140804_110855.jpg

20140804_190600.jpg

20140804_202818.jpg

Turneul de boule in variantă „de austeritate” a fost totuși spectaculos în costumații, ca de fiecare dată, iar atmosfera de seară de după plăcută.

20140808_153916.jpg

NMS_1297.jpg

NMS_1289.jpg

20140808_165428.jpg

DSC_1435.jpg

NMS_1478.jpg

NMS_1481.jpg

În altă seară m-am nimerit în oraș ieșind de la „How to train your dragon 2” (drăguț) când am auzit niște muzică puternică. Măi să fie. Mă duc după ea, văd un joc de lumini. Mă apropii – proiecții spectaculoase pe clădirea operei pentru campionatele europene de atletism. Stau, cum să nu stau. Frumos.

20140809_231652.jpg

20140809_232638.jpg

Din păcate n-am ajuns să văd nici o zi de competiție, au fost tot alte priorități. Ca de exemplu, vizita la Europa-Park, pentru întâlnirea cu trio C-A-V.

20140816_200705.jpg

După o vizită la lac,

20140810_173225.jpg

la Copenhaga

20140811_093631.jpg

20140811_153312.jpg

și alte câteva seri în oraș,

20140812_202005.jpg

20140813_204606.jpg

20140815_210446.jpg

20140818_061004.jpg

a venit o amiază. Mergeam cu scuterul în pauza de masă, când la un semafor, am verde, merg în coloană, trec, la trecerea de pietoni văd un coleg. Întorc capul, îl salut, o secundă, poate două. Mult. Când întorc privirea înapoi, mașinile din fața mea opriseră. Frână bruscă, mă opresc, dar pierd echilibrul, scuterul de 200 de kile cade în lateral dreapta, nu apuc să trag piciorul pe care-l pusesem jos să stabilizez, buf. Îmi cade dihania pe picior. Simt durere, îl trag repede, mă ridic – ”totul în regulă”? Mă întreabă colegul meu, alb ca varul. Până să ridic pantalonul văd sânge picurând pe asfalt. ”Nu.”, zicem într-un glas.
Mă așez pe niște scări, noroc că mai erau câțiva colegi care tocmai ieșiseră să caute mâncare, îmi împing scuterul pe trotuar, sună alt coleg care vine cu mașina, mă duce la spital. Rană de 7cm. ”Vă coasem”, zice doctorița cu ochi verzi. Mă cos asistenții ei, stau peste noapte la spital, a doua zi mă pun în ghips (din ăla tăiat, doar pentru imobilizare), o săptămână de stat acasă. Din fericire se pare că n-au fost tăiați nervi, tendoane, mușchi, doar grăsimea de sub piele deranjată.

Ș-uite-așa, necaz. A trecut mai mult de o lună și rana nu s-a închis. Adică – după ce au scos firele s-a deschis din nou, și apoi nu s-a închis. Încă fac duș cu punga de plastic trasă peste picior, mă duc tot la două zile la pansat. Așa înveți să apreciezi sănătatea, mobilitatea, și te gândești la săracii oameni care au răni „adevărate”, cât au de tras. În zone de război… Nu-i de joacă.

Altfel, luna s-a încheiat cu o petrecere de familie senzațională, într-un oraș ca o stațiune, deși nu e stațiune,

DSC_1825.jpg

DSC_1879.jpg

DSC_1385.jpg

DSC_1386.jpg

mâncare cu gust adevărat

20140831_082329.jpg

DSC_1887.jpg

DSC_1892.jpg

și mure în grădină.

20140831_131917.jpg

Și-a venit – toamna. Acoperă-mi inima cu ceva. Și închide rănile, să pot din nou zburda.

Anunțuri

4 gânduri despre “August 2014

  1. Salut. Nu te cunosc, nu stiu nici cum te cheama, dar te citesc. Si acum m-am gindit sa-ti dau o solutie pentru vindecarea ranii. Nu trebuie s-o urmezi, daca nu crezi in leacuri babesti poti sa zici ca-s la furat si gata. Dar eu am vazut cazuri in care solutia mea a ajutat.
    Frunze de varza. Iei frumusel o varza de la piata/ magazin. Scapi de primele doua straturi de frunze. Desfaci apoi una sau doua frunze, le clatesti, le stergi cu un prosop de hirtie. Si le zdrobesti – cu un sucitor, facalet, sticla rulata peste ele. Frunzele le pui pe rana – dar nu direct pe piele ( si asa vezi ca metoda propusa nu contravine nici stiintei medicilor), ci peste pansament. Peste frunze pui niste fasa ori legi cu ceva. Poti lasa de la citeva ore pina la o noapte intreaga. Dupa care schimbi frunzele – pui altele, curate, zdrobite etc. Pansamentul ar trebui sa absoarba ce e in rana si e extras la suprafata de varza. Dar ca sa se inchida frumos rana ar trebui lasata pielea neacoperita, asa ca incearca sa nu porti pansament mereu – macar cit stai in casa lasa zona fara pansament/ soseta/ pantalon. Eventual acoperi la somn.
    Paula.

    Apreciază

  2. Tu si mama mea. Ea s-a taiat dupa ce a cazut intre sine pe drumul de la gara spre casa dupa ce a fost la mine in vacanta si n-a patit nimic pe toate coclaurile pe care am dus-o eu in Alpi. Nici azi nu e inchisa inca rana. :( Sper ca la tine e mai bine intre timp.

    Apreciază

  3. Salut Paula, multumesc pentru sfat! Intr-adevar am sentimentul ca ar fi trebuit sa se inchida de mult si ca medicina ‘moderna’ mai mult a incurcat. Dar n-am de unde sa stiu. O sa intreb maine daca „ma lasa” sa stau fara pansament, si mie mi se pare ca ar trebui aer.
    ping, imi pare rau, insanatosire grabnica! Daca e tot in zona respectiva doctorii zic ca e complicat de inchis, iar cu varsta devine si mai complicat. tin pumnii!

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s