10 octombrie 2010 Dacă nu mi-aş fi notat, citez, „friiig dimineaţa”, această informaţie s-ar fi pierdut pentru totdeauna, pentru că am uitat cu desăvârşire cum era în dimineaţa de 10 octombrie 2010. (la momentul respectiv habar n-aveam că e 10 octombrie – în vacanţă pierd noţiunea timpului, nu ştiam nici ce zi a săptămânii e,…
După ce m-am dat jos din bărci am luat-o pe sub arcade spre cealaltă terasă din afara zidurilor, pentru apusul pe cale să devină tradiţional cu faţa la mare. Pe stânci, pisici, una-n stânga, una-n dreapta. Ultimele raze de soare mângâiau zidurile cu o lumină caldă, în timp ce din golf se apropia ditai Titanicul.…
Pe măsură ce trecea ziua de ieri, creştea hotărârea: dacă tot am venit până aici, trebuie să dau o tură şi cu barca. Prea multe poveşti despre „sailing în Dalmatia” auzisem de la C. în trecut, şi-apoi, dacă am fost la Rottweileri, trebuie văzut cum e şi la Dalmaţieni (nu eram sigur că numele rasei…
După descinderea de pe ziduri, nu trece mult şi se apropie înserarea, aşa că mă grăbesc să ajung la terasa din afara zidurilor, spre mare, pe care o ochisem de sus, şi unde îmi zisese A. la telefon că e locul lui preferat din Dubrovnik, să beau o bere şi pentru el acolo. Zis şi…
Într-un târziu m-am rupt de peisajul care l-a umplut pe King Kong de fericire, şi-am zis hai să vedem cum arată oraşul şi la „faţa locului”. În plus, foamea cam dădea târcoale. Înainte de coborâre, primul semn care aduce aminte de istoria recentă şi dureroasă: aşa arăta crucea din vârf după bombardament: Prima dată am…
8 octombrie 2010 După ziua plină de peisaje spectaculoase pe coasta muntenegreană m-am întrebat dacă voi vedea ceva mai frumos. Presiune nu mai era, făcusem „plinul” la Budva, Kotor, Perast şi Herceg Novi. Urma însă destinaţia cea mai cunoscută turistic pe plan internaţional din toată călătoria, şi eram curios dacă va face cinste renumelui. A…
Blonda m-a agăţat de cum am coborât din autocar. Vorbea cu mine într-o germano-engleză, eu răspundeam în sârbă – că deh, cine-i jmeker. M-am dus cu ea din prima – la 10 euro, ce să mai negociez? În plus, nici nu păreau a fi prea multe oferte, se apropia înserarea. Pe drum de la autogară…
Razele soarelui spărseseră norii şi cădeau concentrate pe un orăşel de pe partea cealaltă a golfului – o privelişte magică, de nedescris, parcă acel loc era tocmai binecuvântat. Pentru că era de nedescris, am vrut s-o imprim pe „peliculă” pentru posteritate, iar rezultatul a fost că am parcurs scena în… dublă frustrare. Pe de o…
Kotor-ul a fost o revelaţie, mi-a exaltat simţul estetic pe culmi – la propriu şi la figurat. Mă gândesc că orice ar urma azi va fi un bonus. Planul e să merg spre Nord, de-a lungul coastei, şi… atât. Mă uit în Lonely Planetă să văd ce mai e pe drum, până la graniţă Herceg…
7 octombrie 2010 Oraşul Kotor dă şi numele golfului (sau o fi invers?) la capătul căruia e situat – Kotor Bay în engleză. Am autobuz la 9 dimineaţa din Budva, şi uite că-l prind. Face vreo juma’ de oră, costă tri euro (încet, scârţâind din încheieturi lingvistice, încep să trec de la albaneză la bruma…
Întreb nişte călători care aşteaptă afară descongestionarea traficului cum se ajunge la stari grad, oraşul vechi. Îmi arată, pornesc, dar am impresia că o iau în direcţie greşită. N-am hartă, peisajul arată mai degrabă a şantier, şi nu se întrevăd îmbunătăţiri. Într-un târziu îmi dă prin cap să o consult pe Lil’ Jane, şi îmi…
Oraşele de pe coasta muntenegreană au nume scurte şi sonore, care se pretează la tot felul de jocuri de cuvinte. De exemplu, există un feribot de la Bar, Muntenegru, la Bari, în Italia. Barca Bar-Bari. În drumul spre autogara din Bar, oraşul vechi mi-a făcut cu ochiul de sus de pe deal, dar am decis…
6 Octombrie 2010 Trezirea la 5 dimineaţa, a doua zi consecutiv – doar sunt în vacanţă. „Fata din Baden” sugerase ieri să vorbesc cu şoferul cursei Prizren-Tirana, să mă lase la intersecţia cu drumul Tirana-Shkodra, ca să nu mai intru în Tirana, şi găsesc acolo ceva furgon. Zis şi făcut, mă urc în autocar. Nu…
„Nu mai e nici un mijloc de transport spre Shkodra azi”, zice domnul în vârstă de la informaţii autogară, într-o germană bunicică. Singurele variante sunt mâine dimineaţă la 7, un autocar spre Ulcinj, în Muntenegru, de unde puteţi încerca să luaţi ceva înapoi, sau şi mai de dimineaţă un autobuz spre Tirana şi schimbaţi acolo.”…
În timp ce consum a doua şi ultima pară din dotare pe ziua de azi, lângă mine se aşează o blondă la vreo 30j’ şi ceva de ani, creaţă, fardată, îmbrăcată în piele neagră, cu ceva decolteu la purtător. Nu mai ştiu cum am intrat în vorbă – cred că a văzut că citeam Lonely…
Prin muzica dată foarte tare în furgonul transformat în taxiu, Bajram Curri (pronunţat „Bairam Ţuri”) se înfăţişează a fi un oraş „de blocuri” de tip comunist: Cel puţin în centru. Din păcate, mai mult n-am văzut, atât din cauza ploii, cât şi a agendei – ne grăbim, ziua e departe de a se fi terminat.…
O ultimă poză la munţii înceţoşaţi care se deschid (sau închid, depinde cum priveşti) într-un alt golf verde, şi gata, împachetez aparatul. Trebuie să mă concentrez acum, să văd cum scap de-aici. Feribotul nu se întoarce la Shkodra, trebuie să fiu atent la semne să prind ceva mijloc de transport înapoi. Sau… înainte, oriunde numai…
Mă aflu în sălbăticia Nordului Albaniei, plouă, mi-e frig, foame, mă doare gâtul şi mă gâdilă şi-o tuse. Mă întreb, „oare de ce o să-mi pară rău mai mult, dacă mă întorc la Shkodra, sau dacă merg mai departe cu feribotul?” – când aud vorbindu-se italiană. La masa vecină din obositul bar (cam ca o…
5 octombrie 2010 Mă trezesc la 5 dimineaţa – doar sunt în vacanţă. Cobor la recepţie cu tot calabalâcul… nimeni. Sun la clopoţel, de după o uşă apare un nene, în maieu şi chiloţi (!), frecându-se la ochi. Îi dau cheia, dă să plece. Stai aşa, că tre’ să plătesc. Aha. Plătesc – „în euro…
explorish.ro 