Seară Dubrovniceaskă

După descinderea de pe ziduri, nu trece mult şi se apropie înserarea,

DSC_5597.JPG

aşa că mă grăbesc să ajung la terasa din afara zidurilor, spre mare,

DSC_5604.JPG

pe care o ochisem de sus, şi unde îmi zisese A. la telefon că e locul lui preferat din Dubrovnik, să beau o bere şi pentru el acolo. Zis şi făcut.

DSC_5622.JPG

Nu trece mult şi soarele se duce la culcare.

DSC_5602.JPG

Ziua a fost senină, şi sunt doar câteva fire de nori la orizont cât să facă apusul mai interesant.

DSC_5607.JPG

Norii şi vaporii.

DSC_5630.JPG

Stau până târziu după apus, meditând la diverse.

DSC_5644.JPG

Când mă rup în sfârşit de peisaj, pe străzi e deja întuneric, şi destul de frig. O iau la întâmplare,

DSC_5677.JPG

pe sub arcade

DSC_5657.JPG

pe scări

DSC_5659.JPG

şi străduţe

DSC_5667.JPG

fără ţintă.

DSC_5661.JPG

De fapt, nu poţi să te rătăceşti – toate drumurile duc

DSC_5668.JPG

la Stradun, care acum e mai liber, de se vede marmura lucind în lumina felinarelor.

DSC_5691.JPG

Ajung la farmacia din secolul 14, care e chiar în capăt, la mânăstire, dar din păcate e deja închis.

DSC_5679.JPG

Mi-e foame – caut o terasă

DSC_5688.JPG

dar majoritatea sunt goale,

DSC_5689.JPG

nu mă inspiră. Până la urmă apelez tot la Lonely Planeta, care povesteşte despre acest restaurant din anii 70, unde atât serviciile au rămas la fel (de ”prăfuite”), cât şi mâncarea – de bună.

E şi într-una din pieţele centrale, aşa că după vizita sus

DSC_5709.JPG

la catedrală,

DSC01135.JPG

vine ora mesei. E frig afară, bate vântul, dar parcă n-am chef să stau înăuntru. O rog pe o tanti ”între două vârste” care serveşte – o tanti în uniformă albastră, cu un aer ca pe la noi în lactobar – să îmi aducă o pătură, stau afară. Ridică din sprâncene (exact ca o tanti de pe la noi), dar sub aparenta severitate, de fapt e cumsecade – îmi aduce o faţă de masă foarte albastră de la altă masă, cu un zâmbet abia perceptibil.

Nu ştiu ce să iau. Restaurantul e cu specific marin; în timp ce mă gândesc cu voce tare, domnul de la o masă mai în faţă, singura ”populată”, zice – ”aici am mâncat cei mai buni calmari, dacă-ţi plac, recomandăm.”

Îi mulţumesc – nu mă dau în vânt după calmari, dar îi urmez sfatul – şi într-adevăr sunt foarte buni, cei mai buni pe care i-am mâncat vreodată.

DSC01139.JPG

E drept, n-am mâncat de foarte multe ori, da’ orişicât.

După cină, caut un loc cu internet – ochisem un bar, Sky Bar, unde scria ”free wireless”. Merge foarte încet, dar merge. Până îmi rezolv treburile se aglomerează, lumea începe să ”iasă”… înăuntru. Dar eu sunt ieşit de la 6 de azidimineaţă – e timpul s-o iau înapoi, din nou prin piaţa principală,

DSC_5712.JPG

pe Stradunul acum aproape complet pustiu,

DSC01142.JPG

şi să urc scările

DSC_5718.JPG

spre casa din afara zidurilor.

DSC01143.JPG

Laku noć, Ragusa.

Reclame

2 gânduri despre “Seară Dubrovniceaskă

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s