Seară cu inovaţii fotografice

După ce m-am dat jos din bărci am luat-o pe sub arcade

DSC_5954.JPG

spre cealaltă terasă din afara zidurilor, pentru apusul pe cale să devină tradiţional cu faţa la mare.

DSC01167.JPG

Pe stânci, pisici, una-n stânga, una-n dreapta.

DSC01168.JPG

Ultimele raze de soare mângâiau zidurile cu o lumină caldă,

DSC_5976.JPG

în timp ce din golf se apropia ditai Titanicul.

DSC_5978.JPG

Pare mare şi lent, dar nu e aşa – în curând a ajuns destul de aproape încât să ne salutăm din mâini cu pasagerii,

DSC_5979.JPG

şi a dispărut curând în… soare.

DSC_5983.JPG

Care soare se grăbea şi el la culcare

DSC_5992.JPG

(lăsând în urmă un curcubeu în singurul nor de pe cer),

DSC_5988.JPG

ocazie cu care am observat că de la această terasă, în acest anotimp, apune exact în spatele zidului.

DSC01170.JPG

M-am întins cât am putut spre larg să-l văd cum apune, dar în ultimul minut mi-a scăpat.

DSC_5993.JPG

„Aveţi grijă să nu cădeţi”, zice o voce. E o tanti între două vârste, care intră în vorbă. „Foarte frumos, nu?”
„Da.”
„Noi suntem în concediu, cu maşina, am venit în jos pe coastă. Ne-a plăcut foarte mult, cel mai mult la Dokia” (sau aşa ceva, n-am înţeles exact). „Un oraş alb, medieval, superb.”
Soţul ei aproba tăcut şi timid din cap.
După accent par austrieci, ceea ce se şi confirmă la întrebarea-mi. Mai schimbăm vreo două amabilităţi, după care ne luăm rămas bun. Interesantă nevoia unor oameni de a avea astfel de convorbiri – tanit părea că abia aşteaptă să împartă cu cineva acele impresii (poate pentru că soţul era atât de tăcut :). Austrieci joviali aflaţi în concediu, „ca la carte”.

Cât mai era lumină, m-am întors la port

DSC_5999.JPG

pentru o privire de ansamblu,

DSC01173.JPG

şi am luat-o pe lângă felinar

DSC_6003.JPG

spre pontonul cu bănci pe care-l văzusem azidimineaţă din larg.

DSC_6006.JPG

De aici am încercat o panoramă de 360 de grade,

pano1.jpg

formată din 2 bucăţi. Nu ştiu dacă se înţelege ceva, dar era fain.

DSC01174.JPG

DSC01175.JPG

Uitându-mă înapoi la ziduri

DSC_6015.JPG

îmi închipuiam Dubrovnicienii cântând „când seara se lasă-n oraşul meu drag”.

DSC_6027.JPG

Şi seara se lăsa peste cartierele mai vechi

DSC_6022.JPG

şi mai noi,

DSC_6020.JPG

iar după o ultimă privire de ansamblu (de fapt au fost vreo 5 panorame din care am ales-o pe asta)

DSC01183.JPG

am intrat înapoi „pe străzi”.

DSC_6044.JPG

Se făcu de cină, pe care am luat-o la un colţ de Stradun cu piaţă. În poza asta se vede cât de mult distorsionează camera unghiurile. Drepte, cum ar trebui să fie, sunt doar solniţele…

DSC01184.JPG

Am mâncat nişte tocană de peşte cu mămăligă,

DSC01185.JPG

un pic piperată, dar foarte bună. Mai puţin bună a fost conversaţia fetelor de lângă mine – două americance şi o franţuzoaică, studente probabil – băi frate, avea una dintre ele o voce sonoră, şi vorbea nişte tâmpenii, de-mi venea să zbier brusc la ele ca Elmer – „QUIET!!”. Cred că 80% din timp şi-au bârfit o prietenă, într-un hal prostesc şi superficial care m-a scos din sărite.

Ca să-mi îndulcesc nervii întinşi am luat-o pe străzi

DSC01188.JPG

şi am dat de o clătitărie cu aluat foarte subţire, unde am comandat cu gem de vişine şi cremă de vanilie – combinaţia ideală.

DSC01187.JPG

Mniamm. Astfel înarmat am luat-o din nou pe străzi,

DSC01192.JPG

şi, nu ştiu cum, poate şi pentru că bateria la camera cea mare intrase în grevă şi o aveam doar pe cea mică, mi-a venit ideea unei panorame pe spaţiu strâmt. Deci, stimaţi telespectatori, ultimul răcnet în materie de fotografie turistică e panorama „dintr-un foc” din mijlocul unei intersecţii:

DSC01199.JPG

Tadaaam. M-am jucat aşa

DSC01200.JPG

de câteva ori,

DSC01208.JPG

iar când am ajuns în piaţa principală, am încercat figura şi cu Stradunul.

DSC01209.JPG

A ieşit binişor, ajutat şi de faptul că strada era aproape pustie, cu marmura lucind ireal.

DSC01211.JPG

Lucru care m-a îndemnat să mă aplec, să prind mai mult din pardoseală…

DSC01212.JPG

…şi aşa am ajuns la a doua inovaţie fotografică personală – poza de la nivelul caldarâmului. Adică aşezând camera pe jos, dai declanşare la 2 secunde, apeşi pe trăgaci, şi iată cum vezi oraşul de la nivelul solului.

DSC01216.JPG

Priveliştea lui Jerry (din „Tom şi Jerry”).

DSC01215.JPG

Am aplicat metoda şi pe alte tipuri de pavaj

DSC01220.JPG

de stradă lăturalnică (ca şi la Budva, nu mă puteam desprinde de oraş, am mai dat o tură nocturnă după ce teoretic terminasem „toată treaba”,

DSC01221.JPG

şi am încheiat cu două poze din şanţul de scurgere

DSC01226.JPG

de pe Stradun.

DSC01228.JPG

În drum spre casă m-am oprit într-un bar unde zicea „free wireless” – dar nu mergea. Chiar dacă pe ecrane rula meciul Croaţia-Israel, la pauză am plecat la alt cafe, unde a funcţionat netul, dar am aflat abia la sfârşit că a fost 0.6 kuna pe minut. Cu 7 Kuna la un Euro, a venit 5 Euro pe oră. Plus un ceai, de încălzire, că am stat la o masă afară. Era frig, dar am vrut să prelungesc clipa de „larevedere Dubrovnik”.

Anunțuri

3 gânduri despre “Seară cu inovaţii fotografice

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s