Perast

Kotor-ul a fost o revelaţie, mi-a exaltat simţul estetic pe culmi – la propriu şi la figurat. Mă gândesc că orice ar urma azi va fi un bonus. Planul e să merg spre Nord, de-a lungul coastei, şi… atât. Mă uit în Lonely Planetă să văd ce mai e pe drum, până la graniţă Herceg Novi ar mai fi un oraş mai măricel, dar stai aşa – în carte zice ceva de Perast. N-am auzit niciodată, citesc abia la a doua frunzărire. E un articol scurt, despre o „mică veneţie” (aproape fiecare ţară are o mică veneţie), „oază de linişte”, foarte pitoresc. Hmm. Nu-mi închipui că ar putea fi mai pitoresc decât Kotor, deci nu asta mă atrage, ci ideea că e „diferit” – s-ar putea să fie o completare interesantă. Hai să mă opresc la Perast, dară. Dve euro biletul de autobus; dau să urc, când din el coboară… Ela. Fusese la Cetinje, vechea capitală, de unde venea autobuzul. Salut-salut, la revedere – rămâne să vadă Kotorul. Mă gândesc că am avut noroc să vin de dimineaţă, când soarele a bătut perfect pentru poze, ea va prinde lumina mai puţin prielnică, din faţă. În plus, la o privire din autobuz peste golf înapoi, se vede treaba că se adună norii în vârful muntelui –

DSC_4997.JPG

aşadar, de reţinut – la Kotor de mers dimineaţa.

Două fete îmi zic când am ajuns la Perast, care nici nu are semn, e un… loc pe dreapta unde opreşte autobuzul. Sunt singurul care mă dau jos, şi încă de la prima poză sunt mulţumit că am făcut-o.

pano6.jpg

Cobor printre clădiri albe şi ajung repede la mal,

DSC_5009.JPG

la un restaurant excelent plasat, şi… gol-goluţ.

DSC_5011.JPG

Cum te uiţi în larg, în stânga se vede capătul golfului,

DSC_5013.JPG

în dreapta insuliţele extrem de pitoreşti despre care se vorbea în carte.

DSC_5007.JPG

Una dintre ele e artificială, cu o mânăstire pe ea, şi la o anumită sărbătoare locuitorii merg în bărci să pună pietre pe insulă, s-o ridice.
Acum însă, bărcile stau cuminţi,

DSC_5044.JPG

prăjindu-se la soare,

DSC_5041.JPG

cu o excepţie.

DSC_5030.JPG

Oraşul e evident „turistic”,

DSC_5024.JPG

cu case albe, chiar că, vorba cărţii, parcă un cartier al Veneţiei a venit plutind peste Adriatică,

DSC_5034.JPG

dar nici un turist pe stradă – doar o biciclistă

DSC_5035.JPG

şi un barcagiu, praf de uliţi.

DSC_5039.JPG

Privind înapoi, scot un „ooooo”, şi mă pun pe pozat.

DSC_5047.JPG

Nu se mai poate, aici trebuie zăbovit. Dau rucsacul jos,

DSC_5056.JPG

mă aşez şi…nimic. Savurez. Mă uit în zare, în toate părţile. La insule – le luăm pe rând, cea din stânga

DSC_5060.JPG

şi cea din dreapta, unde se văd şi oamenii.

DSC_5061.JPG

În timp ce trag nişte panorame (nu pot să aleg, alegeţi voi pe care vreţi s-o faceţi mare pe tot ecranu’),

DSC00984.JPG

DSC00986.JPG

DSC00987.JPG

DSC00982.JPG

pe nesimţite au acostat două bărci în micul port,

DSC_5053.JPG

şi din ele se varsă turişti. Deci totuşi sunt, doar că erau la insulă. Mă gândesc dacă să mă duc şi eu u barca până la una din insule, dar parcă mi-e mult. Sigur că s-ar vedea frumos oraşul din larg, dar… e deja ora 4, şi aş vrea să ajung să mă cazez undeva pe lumină, şi nu aici, mai în nord. Îmi iau dar catrafusele şi întreb pe cineva de unde pot să iau autobuzul mai departe. Zice să ies în capătul oraşului şi să fac cu mâna, că altfel nu opresc. Hmm.. Zis şi făcut. La capăt sunt 2 autocare care aşteaptă stolurile de turişti pe care i-am văzut coborând din bărci. Primii sunt francezi, îi întreb dacă ştiu unde e staţia, ghida zice că nu ştie, şi că m-ar lua ei, dar merg spre Kotor, în partea cealaltă, să întreb celălalt autocar. Ăştia-s italieni, şi nu se oferă să mă ia. Cred că şi ei merg în partea cealaltă.

Hai să aştept aici, e o curbă mai largă, ar trebui să mă vadă. Până una alta mai fac nişte poze la oraş

DSC_5079.JPG

şi la insuliţe (le-am pozat şi răspozat, mereu aveam impresia că nu ies, în contre-jour. Şi au şi avut nevoie de prelucrare ca să arate ca mai sus)

DSC_5082.JPG

Nici un autobuz. Stând aşa, mă gândesc că poate ar trebui să merg la staţia de autobuz, poate sunt mai mari şansele să mă vadă, sau poate chiar opreşte pentru cineva. Staţia e mai sus, aşa că o iau pe drumul ce trece pe deasupra oraşului, oazie cu care pac încă o poză,

DSC_5081.JPG

ocazie cu care mă întreb – oare timpul pierdut cu pozele astea va avea un efect decisiv la pierderea autobuzului, de exemplu dacă nu opreşte decât în staţie şi eu întârzii?

Voi afla răspunsul destul de repede – nu, pentru că un autocar de format mic trece val-vârtej pe lângă mine, şi… opreşte cu un scârţâit de frâne mai în jos. Fug cu rucsacul bălăngănind în spinare, întreb „Herceg Novi?”
Da.”
Dobro, hvala!
Şi urc.

Anunțuri

4 gânduri despre “Perast

  1. Nu am ajuns încă în Muntenegru, dar sper să ajung cât mai repede până nu devine mai comercial decât ar fi cazul…incredibile peisajele, atât la Kotor cât şi aici. Am înţeles că mai e un oraşel pe partea cealaltă a golfului, Tivat, la fel de spectaculos.

    Apreciază

  2. Pozele sunt senzationale! Ai ochi bun :). Dupa ce am citit articolul m-am dus in urma sa le citesc si pe celelalte si concluzia e ca Muntenegru e foarte frumos, cel putin in extrasezon.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s