ultima zapada

m-am bronzat ca zorro. Adica cu masca :P, si nu mi-am dat seama decat cand m-au intrebat oameni – ai fost la schi? N-aveau de unde sti; mi-am dat seama intr-un tarziu cum de s-au prins, si cand m-am uitat in oglinda m-am speriat. Fatza roshie, si o masca alba imensa in jurul ochilor, de la ochelarii de scafandru.
Am schiat intr-adevar vreo 2 ore smbata si vreo 5 duminica – prima zi de schi „adevarat”. Si ultima, probabil, ca se termina sezonul.

Altfel, m-a lovit cum stirile „in scris” nu acopera in mare masura prezenta fizica. Momente mici, care nici nu par „de interes” suficient pentru a fi scrise, traite in compania cuiva, formeaza amintiri. Mersul pe serpentine. Sau ratacirea drumului. Raman mai vii in amintire daca le „sheruiesti”. asa, pana am ajuns acasa, in parte s-au pierdut, in parte nu mi se mai par demne de mentionat. Dar de trait, au fost… traite.

In sfarsit am schiat un pic mai bine. Am descoperit minunea carvingului, si am mers pe alocuri un pic mai repede, ceea ce descopar ca e o senzatie faina. De obicei se lasa cu dezechilibrari si redresari dezordonate (+1 trnta), dar nu totdeauna. Inca tot snt cu rare exceptii cel mai stngaci schior de pe partiile astora, da’ parca nu ma mai chinui asa. (astia invata schi inainte sa mearga.. am dat peste (de fapt ei au dat peste mine) o clasa, cred, de tznci, care mergeau in shir serpentin indian dupa proful lor vjjt vjjt pe prtia neagra in jos. Cred ca erau vreo 10 copchii, chiuiau si se bucurau.
Mda. Eu tocmai imi trageam sufletul pe un dmb si ma gandeam oare cum neociez bucata urmatoare de gheatza, fara a o shterge cu fatza.)

Altfel, schiatul singur e fain daca ai partii multe si diverse, ca aici. Sa nu mergi ca bolndu tot prin acelasi loc. Cu preteni, e altceva, e fain oriunde te-ai duce, dar in lipsa, deh, am luat statiunile la rand, sa nu ma plictisesc. Si nu m-am plictisit. La sfarsit cautam o partie sa cobor pana in parcare, cum zicea pe harta… pana la urma am gasit una neagra, cea cu tzncii de mai sus.. uff. Cam cu gheatza, cam cu dmburi… cu care era sa fac cunostinta de cateva ori, da’… am scapat.

Acum ma uit la Calea imparatului. Grozav film..

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s