Week-end-ul de 2400km: Salzburg

Aveam de parcurs aproape 1000km, asa ca m-am trezit devreme. Cu ochii carpiti de somn, repede bagajele aranjate, le duc la masina – cand ies pe usa, ma izbeste ceva in fatza. Ceatza. Bai o ceatza deasa ca in filme.
 
 
Era 8 dimineata. Zic, mai stau un pic, pana mancam, una-alta, s-o mai ridica.
Mancam, una-alta, pe la 9 jumate ma uit pe geam…
 
 
Da, deci, nu-i treaba. Pana la urma am plecat pe la 10. Atata ca Jane se pare ca a avut ceva neintelegeri cu autoritatile cehesti, c-a vrut sa ma bage pe un drum care avea semnul „interzis”. Hopa. Probabil era o chestiune simpla, dar cum nu vedeam nimic de la ceatza, am zis sa nu ma bag, si da-i inapoi prin centru. Pana la urma, in ciuda protestelor lui Jane, am ajuns in centru, si acolo a gasit si ea un drum alternativ. Jane estima 10 ore si un pic, dar cu ceatza asta, ma si vedeam ajungand… maine.
 
Autostrada era destul de libera, dar nu m-am incumetat mai mult de vreo suta la ora. Ca de. Pana cand m-a salvat un iepure. Adica o masina care m-a depasit, mergea cu vreo 140 (limita legala e 130, deci perfect), dupa care m-am luat prompt. Tinand o distanta respectabila, suficient de mare ca sa pot frana in caz de ceva, dar suficient de mica incat sa il… vad, am purces la drum in tandem. La scurta vreme a aparut un alt… ogar, in spatele meu, m-am prins ca si eu eram pentru el iepure. Si asa pana la Brno, unde am zis multumim, larevedere.
 
De la Brno pe harta se termina autostrada… am iesit pe niste stradute destul de sparte si vaideele, dar, surpriza, nu dupa multa vreme am dat intr-o… autostrada, care m-a dus aproape pana la granita. Bravo cehilor, intre timp ei lucreaza la infrastructura…
Asa am ajuns destul de repede la granita austriaca; am pus benzina la un Agip cu vreun kilometru inainte de granita – ma indoiesc ca era mai eftina, da’ ma rog, si da-i.
Nu stiu de ce ma asteptam ca odata intrat in Austria, sa se ridice ceatza.
De parca ea ar tine cont de vreo trecuta cortina de fier. Nu tine. Pana la urma am zis ca e pacat, tre’ sa ma opresc sa pozez.
 
 
Si am pozat via
 
 
Si drumul
 
 
Si da-i inainte. Asa m-a dus pana la Viena, numai’ m-am trezit in oras. Din pacate, de sosea de centura nu s-a auzit, sau nu stie jane, sau credea ca e mai rapid. Cert e ca a trebuit sa traversez Viena. Asta e. Dupa care ceata a inceput sa se ridice, incet-incet.
 
Ca sa nu ma lipesc de volan de plictiseala pe cei 1000km, mi-am fixat traseul in asa fel incat sa am o pauza interesanta la jumate. In speta, Salzburg, aflat la fix 500km de Olomouc.
 
Kilometrul 1900: Salzburg.
 
Am ajuns pe la 4 jumate, un pic inainte de apus. Dupa ce cu chiu cu vai gasesc o parcare in catacombe, ochesc un varf de deal cu posibilitati de panorama. Intreb o tanti daca merita urcat… zice ca merita. Asa ca da-i pe scari si pe deal in sus. In 5 minute de urcush mi-o iesit sufletu’ pe nari. Nasol cu sedentarizmu…
Panarama nu mi s-a parut cine stie ce. Un frumos moderat.
 
 
Cetatea de pe celalalt deal
 
 
in conjunctie cu cele 2 biserici e de un oarecare efect.
 
 
Si orasul de peste rau pare interesant.
 
 
Acestea constatate, am descins pe partea cealalta si am purces spre oras. Pe sub arcade
 
 
am ajuns la catedrala.
 
 
N-am mai vrut sa intru, dar din inertie am intrat totusi,
 
 
si nu mi-a parut rau
 
 
deloc.
 
 
Pe partea cealalta, era o piata interesanta, cu vedere la cetate
 
 
si cu un om cocotzat pe o bila.
 
 
Statuie, bineinteles.
In piata, niste oameni se pregateau de un mare shah
 
 
in acordurile unor instrumentisti… ghiciti de ce nationalitate :P.
 
 
Asta era in dreapta-spate a domului, cum ar veni. In stanga, se intra in alta piata,
 
 
cu trasura si carutzash.
 
 
De acolo incepea orasul vechi „clasic”, cu strada aurului
 
 
si multe biciclete.
 
 
Repede-repede, ca auzisem ca se gaseste casa unde s-a nascut Mozart. Intr-adevar.
 
 
Azi e, bineinteles, muzeu.
 
 
N-am intrat, ci am purces inapoi pe strada
 
 
Sa vedem un pic si raul
 
 
si mica fortificatie de deasupra caselor, care nu stiu ce e.
 
 
Inapoi,
 
 
pe langa magazine cu ciocolăţi celebre
 
 
şi case istorice (aici a locuit Schubert)
 
 
pe strazi ce se goleau
 
 
spre casă.
 
Kilometrul 2400.
 
Acasa ma asteptau, cuminti, 2 amenzi. Amandoua, mici recorduri. Prima, de 40 de marafetzi, pentru depasire a vitezei in localitate cu 1-5kmh. Cu cat exact? Ati ghicit, 1kmh. A doua, de 120 "shtutz", pentru depasire cu 6-10kmh. Cu cat exact? Ati ghicit. 6kmh.
 
Bun venit inapoi in „viata reala”.
Reclame

3 gânduri despre “Week-end-ul de 2400km: Salzburg

  1. Foarte frumos, m-am delectat, mi-a facut mare placere. La Viena am fost de cateva ori, la Salzburg, nu. Si in pasajul din fata Domului din Milano, tot de aceeasi nationalitate, pe strada principala din Oslo, tot de aceeasi nationalitate, in trenul care leaga Goteborg de Stockholm, tot de aceeasi nationalitate. In Coreea de Sud, n-am intalnit nici unul, in afara de noi. E prea departe.

    Apreciază

  2. chiar iti multumesc pentru aceasta excursie a fost super. am trait-o prin pozele tale.
    o zi minunata iti doresc.
    poate odata vei face o calatorie pana la agadar mai jos de marakesh in sudul marocului. sau poate pe partea cealalta prin bulgaria, turcia, iran, irak, iordania, egipt si tocmai pana in kenia. sunt locuri minunate si merita vazute.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s