The Butterfly Effect

La coadă la un mare magazin. Doamna din faţa mea avusese multe chestii mici, şi trecuse în faţă, ca să le împacheteze. Am crezut că a terminat, şi am avansat lângă casieriţă, care butona ceva. M-a întrebat moşmondit ceva, arătând spre coşul meu. Am înţeles că întreabă dacă toate astea sunt ale mele. Deşi am avut o urmă de îndoială că terminase cu doamna din faţă, şi că s-ar fi putut să întrebe dacă ale mele sunt toate împreună cu celelalte, n-am zis nimic. Le-a scanat, ca apoi să vină doamna speriată şi să zică – “astea nu snt ale mele”. Nu plătise.

Confuzie… nu se puteau storna doar produsele mele, cele 4, ci doar toată factura, aşa că a trebuit să ia la introdus manual codurile tuturor chestiilor multe şi mici pe care le luase doamna. A durat, bineînţeles, spre dezamăgirea obosită atât a mea, cât şi a cozii semnificative care se formase în spatele meu. Iată cum o secundă de incorectitudine, cât o bătaie de aripă de fluture, poate bloca tot sistemul, care e nepregătit pentru aşa ceva, şi deci, vulnerabil.

Altă dată, nu mă mai înghesui la rând. Dar gândul de mai sus, extrapolat puţin, nu e tocmai liniştitor.

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s