Titlis

Unul din cele mai cunoscute „puncte de panoramă” din Elveţia centrală, muntele Titlis are 3238m, din care telecabina rotitoare Rotair merge pana la 3028. Telecabină care, se laudă ei, e prima rotitoare din lume. Adică se învârte podeaua în timpul unei ascensiuni, de vezi toată panorama.

Care a făcut să merite inonvenienţele – trafic aglomerat, coadă mare la casa de bilete, faptul că nu acceptă nici un alt card de schi, trebuie luat unul separat. În plus, teritoriul de schi mi s-a părut surprinzător de subţire – 2 versanţi, cu câte 2-3 pârtii fiecare, şi mai rău, ca să ajungi mai sus sunt 2 tronsoane cu o singură telecabină – care era defectă! Aşa că toată lumea era blocată jos.

Din fericire, până am apucat să-mi iau bilet, s-a reparat defecţiunea, şi am urcat prima dată sus de tot. La panarame, după cum urmează:

Vedere la 360 de grade,

dar probabil se vede mai bine pe bucăţi: în faţă

şi în spate.

[Daţi clic pe poză ca să apară mai mare (de pe sait, nu din feed/email).]

Odată satisfăcut sindromul King Kong, am decis să stau „sus”, unde aveau 2 pârtii de lungime medie (de genul Clăbucetul mare, poate un pic mai scurte), să mă obişnuiesc (ca de fiecare dată, la începutul zilei constat că am coborât mult sub nivelul calitativ cu care încheiasem ziua precedentă – deh, sport învăţat „la bătrâneţe”, reflexele nu mai devin a doua natură…). Şi bine am făcut, se va vedea de ce.

Între timp, după vreo 3-4 ture pe pistele astea, mi-am zis că avea dreptate M., şi se cuvine mâncat ceva. O supă, în cazul ăsta, sus pe munte, cu păsări localnice, un fel de ciori mici şi foarte negre, cu cioc şi picioare foarte galbene, dând târcoale.

După care, încă o tură de reîncălzire, şi coborârea. Chichiţa era că nu se poate coborî pe schiuri decât pe o pârtie galbenă, adică „freeride”, în cazul de faţă – cu cocoaşe.

Nu e un teritoriu unde să mă simt în largul meu (am mai fost o singură dată, din greşeală, căutând snowboardul lui C.,), dar – mi-a plăcut. Zăpada era moale, viteza foarte mică, tot ocolind cocoaşele, aşa că a mers. M-am oprit chiar pentru poze.

<img src="http://explorish.smugmug.com/photos/482777949_4VEVp-M.jpg"

Efortul s-a văzut la final – când am ajuns jos picura apa de pe mine, deşi „în timpul” nu s-a simţit. Dar jos, da, aşa că am coborât direct mai departe până la parcare, şi… acas’.

Dacă vreţi schi, părerea mea e că „se merită” alte locuri din preajmă mai mult – mai multe pârtii, mai multe teleschiuri. Aici, dacă se strică oricare din cele 2 telecabine „bottleneck”, e ţeapă.

Pentru privelişte însă, merită.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s