Peşterile Batu

Hai la peşterile Batu, deci, dacă tot nu ne-am putut urca în turnuri. Luăm metroul de la subsolul mall-ului petronaşilor, ne oprim la gară, de unde luăm bilet de tren către Batu Caves. Acest lucru merită menţionat pentru costul biletului – 1 ringgit, care e cam cât un leu de-al nostru.

Trenul e foarte curat, colorat, deloc aglomerat, civilizat,

DSC03580.JPG

şi… foarte răcoros – am văzut deja în mall că aici se ia aerul condiţionat foarte în serios. Iar noi, spre deosebire de localnice,

DSC03578.JPG

suntem doar în tricouri. Rezolv problema lipindu-mi spatele de materialul moale al scaunului – bine că măcar nu e plastic, ţine un pic de cald.

La ieşire ne întâmpină o statuie mare şi verde a lui… Hanuman? Cred că el e, zeul-maimuţă (vom vedea şi de ce).

DSC03582.JPG

Hanuman e însă doar de aperitiv, statuia „principală” e un Shiva cu totul şi cu totul din aur, străjuind nişte scări.

DSC03588.JPG

Până la scări sunt rânduri-rânduri, probabil pentru coada la bilete, dar azi nu e foarte aglomerat.

DSC03589.JPG

Urcând scările

DSC03625.JPG

fac şi o legătură cu statuia cea verde – e plin de maimuţe pe-aici.

DSC03596.JPG

Bineînţeles, nu mă pot abţine de la nişte portrete

DSC03607.JPG

ale unor celebri gânditori

DSC03613.JPG

şi mame-eroine.

DSC03617.JPG

Pentru atmosferă, imagini mişcate cu sunete:

Cu aceste opriri urcuşul, deşi abrupt, nu e foarte solicitant, ajungem curând la intrarea în peşteri.

DSC03647.JPG

Care peşteri sunt foarte înalte,

DSC03632.JPG

dotate cu mici altare hinduse.

DSC03642.JPG

Lumina nu e cine ştie ce favorabilă fotografiei, iar pozele ies în consecinţă.

DSC03635.JPG

La coborâre nu mai fac atâtea poze verilor maimuţoi, decât când ajung la poartă, unde îi văd sărind, cu copii cu tot,

DSC03651.JPG

din gard în gard.

DSC03652.JPG

Dăm să intrăm în gară, dar văd un semn către „peştera Ramayana”, chiar lângă gară şi statuia verde a lui Hanuman. „Haaai şi aici, dacă tot am venit”, zic, şi mergem. Pare închis, nu e nimeni, dar poarta e deschisă, şi înăuntru văd oameni. Intrăm, deci. Peşterea e nou amenajată, cu statui şi picturi din Ramayana – nimic „autentic”, dar măcar e colorat.

DSC03657.JPG

Peştera e mică, se vizitează repede (2 sau 3 ringgiţi, ne-a găsit portarul spre ieşire), aşa că am avut timp să prindem următorul tren Komuter spre Kuala Lumpur. Atenţie, la drumul de întoarcere pentru cei 13 kilometri preţul biletului se dublează! Japcă, nu alta. Costă 2 ringgiţi în loc de unul.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s