Hai la peşterile Batu, deci, dacă tot nu ne-am putut urca în turnuri. Luăm metroul de la subsolul mall-ului petronaşilor, ne oprim la gară, de unde luăm bilet de tren către Batu Caves. Acest lucru merită menţionat pentru costul biletului – 1 ringgit, care e cam cât un leu de-al nostru.

Trenul e foarte curat, colorat, deloc aglomerat, civilizat,

şi… foarte răcoros – am văzut deja în mall că aici se ia aerul condiţionat foarte în serios. Iar noi, spre deosebire de localnice,

suntem doar în tricouri. Rezolv problema lipindu-mi spatele de materialul moale al scaunului – bine că măcar nu e plastic, ţine un pic de cald.

La ieşire ne întâmpină o statuie mare şi verde a lui… Hanuman? Cred că el e, zeul-maimuţă (vom vedea şi de ce).

Hanuman e însă doar de aperitiv, statuia „principală” e un Shiva cu totul şi cu totul din aur, străjuind nişte scări.

Până la scări sunt rânduri-rânduri, probabil pentru coada la bilete, dar azi nu e foarte aglomerat.

Urcând scările

fac şi o legătură cu statuia cea verde – e plin de maimuţe pe-aici.

Bineînţeles, nu mă pot abţine de la nişte portrete

ale unor celebri gânditori

şi mame-eroine.

Pentru atmosferă, imagini mişcate cu sunete:

Cu aceste opriri urcuşul, deşi abrupt, nu e foarte solicitant, ajungem curând la intrarea în peşteri.

Care peşteri sunt foarte înalte,

dotate cu mici altare hinduse.

Lumina nu e cine ştie ce favorabilă fotografiei, iar pozele ies în consecinţă.

La coborâre nu mai fac atâtea poze verilor maimuţoi, decât când ajung la poartă, unde îi văd sărind, cu copii cu tot,

din gard în gard.

Dăm să intrăm în gară, dar văd un semn către „peştera Ramayana”, chiar lângă gară şi statuia verde a lui Hanuman. „Haaai şi aici, dacă tot am venit”, zic, şi mergem. Pare închis, nu e nimeni, dar poarta e deschisă, şi înăuntru văd oameni. Intrăm, deci. Peşterea e nou amenajată, cu statui şi picturi din Ramayana – nimic „autentic”, dar măcar e colorat.

Peştera e mică, se vizitează repede (2 sau 3 ringgiţi, ne-a găsit portarul spre ieşire), aşa că am avut timp să prindem următorul tren Komuter spre Kuala Lumpur. Atenţie, la drumul de întoarcere pentru cei 13 kilometri preţul biletului se dublează! Japcă, nu alta. Costă 2 ringgiţi în loc de unul.