Kuala la pas

Am coborât din metrou la Central Market, piaţa centrală, care e un bazar acoperit albastru deschis, aici în stânga, mărginit de o stradă pietonală atrăgătoare.

DSC03662.JPG

(am aruncat un ochi, bineînţeles, la magazinul Nikon, fără a fi tentaţi). Am parcurs-o la pas, ajungând la o altă stradă interesantă, acoperită

DSC03667.JPG

şi plină de buticuri expunând marfă de lux, care mai de care (a se vedea aici în stânga):

DSC03669.JPG

Din atâtea vuittoane false, noi am ales să consumăm una bucată adevărată de fructul dragonului („dragon fruit”), ceva ce n-am văzut pe-acasă, un fel de sfeclă roşie cu sâmburi – dar dulce şi delicioasă, servită în pungă să nu păteze.

DSC03675.JPG

Pe omul cu boa albinos l-am pozat doar în treacăt,

DSC03677.JPG

şi pe lângă buticuri cu ceaiuri şi supe

DSC03683.JPG

am ajuns la capătul străzii – se numeşte Petaling, de reţinut.

DSC03682.JPG

Ce e de făcut? Continuarea nu pare interesantă, aşa că hai înapoi,

DSC03684.JPG

ajungem din nou la bazar,

DSC03687.JPG

pe care îl parcurgem. E un loc bun de cumpărat suveniruri.

DSC03689.JPG

Lângă el afară e ceva clădire albă, nu ştiu sigur dacă e moschee sau complex comercial, oricum îmi atrag atenţia ornamentele.

DSC03686.JPG

Noi o luăm în partea cealaltă, pe lângă nişte case coloniale colorate (dap, şi pe-aici au fost colonialiştii)

DSC03695.JPG

şi dăm în piaţa Merdeka, dotată în dreapta cu un frumos palat.

DSC03705.JPG

Deschiderea largă şi bruscă a priveliştii mă entuziasmează, şi trec repede strada pentru a face o poză la parc.

DSC03703.JPG

A. nu pare deloc încântată de idee – face semn înspre orizont, unde s-au adunat nori foarte joşi şi foarte negri – „nu vedeţi că vine ploaia?!? Hai să plecăm de-aici!”

Într-adevăr, se vede că plouă în zare, dar, purtat pe aripile entuziasmului, vreau să profit de fiecare minuţel „uscat”. Literalmente minuţel, pentru că imediat încep să cadă stropi grei. A. se agită, dar A. dovedeşte calm şi prezenţă de spirit remarcabilă, agăţând un taxi la mare fix, exact când se îndesesc picăturile. Ei merg la hotel, dar eu iau decizia spontană de a nu mă alătura – vreau să experimentez ploaia ecuatorială „pe viu” – socotesc că va dura vreo jumătate de oră, aşa-mi aduc aminte din cărţi, aşa că trec strada în fugă şi-mi găsesc refugiu sub arcadele palatului.

DSC03706.JPG

Anunțuri

Un gând despre “Kuala la pas

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s