Bună dimineaţţaa! Aşa arată camera de hostel unde cu onor am somnorizat azi-noapte în patul din dreapta sus:

Curată, simplă, dar şi cu un pic de zvâc, fiind la mansardă.

Spre Sintra se pleacă din gara Rossio, în sine demnă de o fotografie turistică.

Drumul trece printr-o stație cu rezonanță istorică

și continuă vreo 30 de minute spre Vest. Nu auzisem niciodată de acest loc, dar după vreo două recomandări de încredere am hotărât să dedicăm a doua zi plină unei excursii, că așa se cade.

Sintra e un orășel cu 33000 de oameni și 5 palate (!) care i-au atras înscrierea în patrimoniul UNESCO.

De la gară luăm un autobuz care face circuitul palatelor și hotărâm să începem cu cel mai puțin accesibil, situat cel mai sus: cuibul vulturilor, Castelo dos Mouros.

Construit în secolele 8-9 (adică anii 700-800… în plină perioadă ”întunecată” la noi) de mauri; azi au rămas ruine care îmi aduc aminte de un Poenari

mai mare și mai bine păstrat (sau restaurat).

Ne plimbăm pe marginea zidurilor

sorbind nesaț priveliștea.

Nici nu știi unde să te uiți, în sus

sau în jos,

unde se vede de altfel palatul ”principal”

situat în centrul orașului vechi.

Am făcut treișcinjdemii de poze,

și deși îmi ziceam mereu să mă opresc și să savurez ce văd,

camera parcă sărea la ochi, degetul la trăgaci

sau la butonul de panoramă.

Am ajuns sus

și am stat un pic la povești, la soare. Nu prea-ți vine să pleci de aici, dar noi mai avem treabă pe ziua de azi.