Drumul mai departe pe malul Loch Ness-ului e plăcut,

într-o lumină

a după-amiezii

senațională. Până și mult hulita poză-din-autobuz a ieșit bine.

Nu ne-am oprit la Inverness, din păcate, orașul de la capătul lacului, de pe pod părea interesant,

în plus aici a jucat și Marius Niculae un an, eram curios să văd orașul. Am oprit la un MacDonalds pentru toiletă,

într-un orășel-stațiune

care arată destul de bine.

N-am stat nici aici, că mai era drum lung până la Edinburgh. Dacă în prima parte a călătoriei ghidul a vorbit non-stop (în timp ce conducea relaxat pe serpentine), în partea a doua a fost liniște, majoritatea dintre noi adormind. Știe meserie fostul scafandru de mare adâncime (zice el) dar care e ghid de 20 de ani, știe cum să dozeze ce primești pe parcursul zilei – turism de masă ca la carte.

Am ajuns la Ediburgh seara,

care s-a lăsat inevitabil cu niște pahare de Scotch

din partea locului

asezonate la niște mâncare tradițională.