Avem avionul abia spre seară, așa că de dimineață lumăm autobuzul turistic să dăm o tură a orașului – oricum nu vom ajunge să vedem tot pe jos. Începem cu ”orașul nou” din anii 1700, proiect câștigat de un arhitect foarte tânăr, care nici c-avea să facă altceva mai important în viața lui. Dar avea să fie inspirație pentru mulți alți urbaniști – cartierul e simplu, în sistem grilă cu 3×3 străzi drepte,

la capăt cu piețe.

Turul continuă, pierd șirul, cred că pozele astea

sunt din orașul vechi, dar nu mai știu sigur.

Oricum, ideea cu autobuzul e bună, căci vremea nu ne ajută.

Pe jos ar fi fost chin prin ploaia asta,

așa stăm pe uscat și mai vedem câte ceva

printre picături.

După turul motorizat mergem într-o plimbare pe Princes street (princes ca în ”doi prinți”, nu ca în ”prințesă”, că i-ar mai fi trebuit un s), strada de șoping din orașul nou de unde se vede fain

orașul vechi

și castelul.

Ne afundăm pe străzile drepte-grilă în căutarea a ceva de mâncare,

dar nu găsim decât flori care să ne atragă interesul,

așa că mai urcăm o dată strada Cockburm (remember, se citește ”coburn”)

ca să luăm prânzul în orașul vechi.

După care – Airlink ne duce la aeroport, pentru 6 lire cu wireless încorporat.

Good-bye, Edinburgh.