Viața de noapte în Rio de Janeiro – toate ghidurile zic să nu ratezi o seară de samba în Lapa, cartierul ”de ieșeală”. Dar plouă, și parcă nu prea am chef să ies. Ce mare lucru, pot și fără viață de noapte. În plus, dacă e ceva riscant la Rio, atunci asta – ce rost are să mă expun?

Ce rost are, nu știu, dar după discuții interminabile între cele două voci interioare trag hăis respectiv cea, mă echipez corespunzător – adică iau doar niște bănuți, aparatul foto cel mai mic bine ascuns, plus pelerina de ploaie – și cobor la metrou.

Ies la stația Cinelândia (citit Sinelăăngia) și mă învârt în jurul axei. Nu e foarte târziu, dar e întuneric deja. Întreb disciplinat la un chioșc de popcorn cum se ajunge la porțile din Lapa, îmi spune s-o iau la dreapta. Îmi notez în gând, dar înainte de asta mă atrag niște lumini dintr-o piață pe o stradă pietonală, perpendiculară. ”Acolo ce e?”
”Cinelândia”.

Mă îndrept într-acolo și nimeresc într-o piață ce ar face cinste oricărei capitale europene cu ”ștaif” – clădiri ornamentate, în stiluri clasice, frumos luminate – deosebit.

Mă duc până în mijlocul pieței, nu e nimeni în jurul meu așa că mă simt în siguranță să scot aparatul foto, dau să fac o poză – și-mi dau seama că am lăsat cardul de memorie în cameră. Obiceiul e bun, după fiecare escapadă descărcate pozele. Obiceiul de a uita chestii nu e așa bun. Râd nervos. Mă duc la un chioșc din apropiere – n-are carduri SD, se uită la mine cruciș.

Mă întorc în piață, mă uit cu atenție la clădirile din jur, încercând să-mi întipăresc pe retină cum arată [aș, am uitat între timp]. În același timp, parcă se ridică un văl – am un sentiment puternic că nu se va întâmpla nimic periculos în seara asta.

Despre cum arată – găsim la alții, de exemplu aici: http://www.panoramio.com/photo/66997577

A fost un Abstecher binevenit, ca în majoritatea cazurilor, dar acum – spre Lapa, să rezolvăm și treaba cu viața de noapte.